Blizzard/Română
| Languages: |  |
 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Acest articol a fost publicat inițial în ziar!
In Blizzard, Romanian author Hattor analyzed the end of Romanian dominance in the New World. The article was published in both English and Romanian under the title Blizzard/Viscol.
Viscol
| “ E doar un joc. De asta-i important ” | |
Sa fii cel mai bun inseamna sa joci dupa regulile jocului, si sa joci foarte bine. Iar asta este o subestimare. Ei bine, in ultima saptamana, campania militara aproape perfecta a Romaniei s-a oprit. Mai mult decat simpla insiruire a evenimentelor, iata si explicatiile a ceea ce s-a intamplat, astfel incat pe viitor sa se faca lucrurile mai bine.
La inceput... nici atunci n-au fost toate bune
Si vorbesc despre independenta Ucrainei. Miscare menita sa ofere Romaniei un aliat, lupta pentru Subcarpathia a avut loc in ziua 471, si a conferit libertate Ucrainei, doar pentru a-i servi un presedinte Roman in alegerile ce urmau sa vina si astfel formand un avantaj tactic.
Ucraina si-a primit independenta, si lucrurile pareau sa mearga dupa plan, dar doua zile mai tarziu, un cetatean maghiar a devenit presedintele Ucrainei. Nu era rezultatul asteptat, intrucat razboiul importiva Indoneziei pornise deja. Putea fi evitat? Da. Presedintele Romaniei, dsalageanu, nu trebuia sa porneasca revola, ci un apropiat al statului, de incredere, iar lupta trebuia sa porneasca cu doua zile mai tarziu. Dupa alegeri. Dar aceasta avea sa fie doar prima dintre greseli.
Pierderea capitalei moderne
Pentru o capitala ar trebui sa fie cea mai importanta regiune a unei tari, asa cum era Western Siberian Region pentru Romania. Ziua 473 a vazut Indonezia atacand regiunea de granita, inainte ca termenul de 24 de ore sa expire (termen acordat atacului). Totusi, oficialii Romani erau increzatori.
Cu cateva momente inaintea acestui lucru, razboiul inca deschis fata de Ungaria a vazut o noua lupta in Southern Great Plain, atacata de catre maghiari, si aproape in acelasi timp cu atacul Indonezian, o regiune din Moldova, a fost teatrul de operatiuni pentru o rebeliune.
Oficialitatile erau increzatoare. Trei fronturi, dar nu poate fi atat de greu, nu-i asa? Ordinele au venit, iar armata Romana, ajutata de catre aliati trebuia sa faca fata tuturor luptelor. Nu avea sa fie greu sa respinga fortele maghiare; multe batalii se sfarsisera cu esecul hunilor. Dar in dimineata urmatoare, numeroase trupe inamine s-au adunat pentru a lupta in razboaiele ramase. Una dupa alta, Romania pierduse Transnistria, regiune primita prin unirea cu Republica Moldova, si totodata pierduse si bijuteria coroanei: Western Siberian Region. Motivele sunt usor de gasit aici: tactica bine jucata a inamicului si un egocentrism uluitor din partea Romaniei. Indonesia a faramitat armata Romana prin atacul maghiar, lasand-o prea obosita (in termeni teatrali, citeste aici folosirea wellness pack'urilor) pentru a face fata armatei asiatice.
O pierdere care nu avea sa fie usoara, intrucat multi cetateni s-au gasit peste granita, impreuna cu o mare parte a infrastructurii.
Cotitura spre mai rau
Desigur, cel mai usor lucru de facut era un atac al armatei Romane, insa acestea erau impiedicate de catre atacurile maghiare, complicand lucrurile. Si mai rau, Indonezia a jucat o alta carte importanta. A atacat Northern Region, chiar si cu impotrivirea Pakistanului, singura regiune care lega restul Romaniei de Western Siberia. Zilele urmatoare, desi initial respinse atacurile maghiari, Romania a inregistrat si mai multe pierderi.
Southern Transdanubia si Southern Great Plain au fost pierdute (sau mai bine spus, date) in fata fortele maghiare, intr-un efort de a salva Northern Region, podul catre Indonezia, insa si aici lucrurile au dat gres, intrucat moralul armatei Romane era la podea (in termeni teatrali; a se citi ca atacul n-a fost planificat cum trebuie).
Sfarsitul frontului Indonezian
Sfarsitul a venit inainte de vreme. Indonezia a incercat sa dea inapoi Northern Region, un desert al nordului, catre Rusia. Prima incercare a dat gres, pentru ca in orele de final, multe trupe Romanesti s-au adunat in Indonezia pentru a opri acest lucru. Si au reusit, insa pe masura ce se apropia momentul atacului Romanesc, intrucat respinsesem cu succes atacul din Volga-Vyatka, n-a fost sa fie.
O noua greseala s-a facut vazuta, si de data aceasta, costisitoare. Pana acum, Pakistan tintuise atacurile Indoneziene prin atacarea acesteia, obligand-o la retrageri consecutive, insa acum Pakistan nu miscase. O regiune indoneziana importanta este Karnataka, si un atac aici putea fi important, dar niciun zgomot nu s-a auzit dinspre Pakistan, astfel incat Indonezia atacase Moscova in ultimele momente ale luptei de la Volga-Vyatka. Avea sa fie un alt atac foarte slab, dar acordase timpul necesar pentru o noua rebeliune in Northern Region, si totodata lasase loc atacurilor maghiare. Sub amenintarea unui picior asiatic in Europa, Ungaria a mai obtinut doua regiuni, prin renuntarea la acest front din partea Romaniei.
Cu nervii la podea, armata Romana a intrat in Pakistan, atacand Tibet si Karnataka, si incercand sa elibereze Western Australia de sub ocupatia Indoneziana. Coordonarea asiaticilor a fost aproape perfecta, fiind completata de un nou atac maghiar, neoferind niciun fruct eforturilor Romanesti.
Astfel, am ajuns in ziua de azi, iar Romania trage o linie, pierzand multe regiuni fara importanta, dar si Wester Siberian Region a fost scapata, si acum e de neatins, pentru ca drumul spre ea e blocat de Rusia, tara protejata deja de toti membrii PEACE.
Felicitari castigatorilor, inapoi la planuri pentru cei care nu au fost atenti. Infrangerea a fost adusa de egocentrism intr-un loc, si de catre doua greseli impardonabile. Ai grija dulce Romanie, pentru ca la trei greseli...
